Comuna Plataresti este asezata in partea de sud-est a Romaniei, in judetul Calarasi, la intersectia coordonatelor de 24° 10′ longitudine estica si 44° 13′ latitudine nordica. Aceasta se aflǎ în Lunca Argesului, pe malul drept al acestuia. Localitatea se gaseşte la 42 km de orasul Olteniţa şi 15 de km de centura Bucureşti si are urmatorii vecini:
Din punct de vedere teritorial administrativ, comuna Plataresti este formata din satul Plataresti, satul Podul Pitarului, satul Pitigaia, satul Cucuieti iar în cadrul judeţului Cǎlǎraşi se aflǎ situata in nord vestul judetului
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Cucuieți-Plătărești, făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov și avea în compunere satele Cucuieți-Sudiți, Cucuieți-Moara, Podu Pitarului, Progresu și Renașterea, având în total 2610 locuitori, ce trăiau în 590 de case. În comună funcționau 3 biserici (la Cucuieți-Sudiți, Plătărești și Podu Pitarului), două mori cu aburi și patru școli mixte. Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Pantelimon a aceluiași județ, având 2033 de locuitori în satele Cucuieți-Moara, Cucuieți-Sudiți, Dorobanțu, Plătărești, Podu Pitarului și Renașterea.
În 1950, comuna a fost transferată raionului Brănești și apoi (după 1956) raionului Oltenița din regiunea București. În 1968, comuna a revenit la județul Ilfov, reînființat. Tot atunci, satele Cucuieți-Moara și Cucuieți-Sudiți au fost comasate pentru a forma satul Cucuieți, iar satul Renașterea a fost desființat și inclus în satul Dorobanțu. În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași.
Fiind aşezat în partea de sud-est a Câmpiei Române, relieful judeţului Călăraşi este predominant un relief de cîmpie şi luncă, singurele neregularităţi reprezentându-le văile de tasare, aşa numitele crovuri, precum şi movilele, care ar putea fi mai degrabă rezultatul intervenţiei omului.
Din punct de vedere al marilor unităţi de relief, deosebim:
Aceasta fiind, în mare parte, reprezentarea principalelor forme de relief, ar fi de observat faptul că suprafeţele cuprinse între principalele cursuri de apă -câmpurile- sunt bine individualizate zonal, ele caracterizându-se prin suprafeţe plane, cu altitudini situate, de regulă, între 25-50 m, faţă de zonele de luncă şi baltă, cele mai noi forme de relief rezultate din depunerile aluvionare ale Argeşului, Dunării şi Borcei, care nu depăşesc 5-10m înălţime faţă de nivelul mării.
Interesant este aspectul general al Bălţii Borcei, cu numeroase braţe, cu grinduri înalte pe margini,ce închid depresiuni centrale mari, divizate în cuvete mai mici. Crovurile şi văile transversale, rezultate prin tasarea loessului, sunt şi ele numeroase, printre cele mai cunoscute alăndu-se Valea Furciturilor, Valea Baba Ana, Valea Argovei, Valea Luica, etc.
Reţeaua hidrografică este tributară în totalitate fluviului Dunărea, care delimitează la sud şi sud-est teritoriul judeţului. În afara rîurilor Argeş şi Dâmbiviţa, care prin sectoarele lor inferioare drenează partea de sud-est a judeţului, celelalte cursuri de apă, de mai mică importanţă, aparţin reţelei autohtone. Dintre acestea menţionăm: Mostiştea, cu izvoarele în judeţul Ialomiţa, precum şi sistemul Barza-Gălăţui. De remarcat că în partea de nord-est a judeţului, reţeaua hidrografică este prectic nulă, singura suprafaţă cu luciu de apă din această zonă fiind Lacul Jegălia. Dunărea udă teritoriul judeţului pe o distanţă de 154 de Km, din amonte de Căscioarele şi până la carea ferată Feteşti-Cernavodă din Balta Borcei. În dreptul punctului de trecere frontieră Chiciu (aflat la o distanţă de 8 Km în amonte de Călăraşi), Dunărea de desparte în două braţe: Borcea, pe stângă, şi Dunărea Veche,pe dreapta, care delimitează judeţul Călăraşi de judeţul Constanţa
Pe malul stâng al Borcei s-a realizat un canal industrial (10 Km lungime) amenajat pentru a permite barjelor încărcate cu materii prime să ajungă la S.C. Donasid S.A.. S-a realizat şi un port mineralier prevăzut cu instalaţii de încărcare/descărcare şi dane de acostare a navelor fluviale. Canalul este traversat de un pod modern (cu 4 benzi de circulţie) ce leagă oraşul de punctul de trecere a Dunării de la Chiciu-Ostrov (jud. Constanţa), fiind totodată şi un excelent loc de pescuit şi antrenament pentru sporturi nautice. Între cele două braţe ce închid între ele Balta Borcei, există o legăturădirectă prin braţul Bala, care joacă un rol important în ceea ce priveşte repartiţia debitelor pe cele două braţe. Debitul mediu anual al fluviului este de 5470 mc/s la intrarea în judeţ. Argeşul intră în judeţ în apropierea localităţii Budeşti şi se varsă în Dunăre în amonte de Olteniţa, traversând judeţuzl Călăraşi pe o lungime de 37 Km. Debitul mediu anual este mic la intrarea în judeţ (56 mc/s) şi creşte sensibil la vărsare (73 mc/s) ca urmare a aportului râului Dâmboviţa. În ceea ce priveşte lacurile, în judeţul Călăraşi se întâlnesc în special lacuri antropice, reprezentate prin iazuri răspţndite, în majoritate pe valea Mostiştei şi afluenţii acestuia: Rasa, Luica, Zboil, Barza şi Pasărea. Dintre lacurile naturale trebuie menţionate, în primul rând, limanele fluviale din lungul Dunării şi anume: Mostiştea, Gălăţui şi Potcoava. Lacurile de luncă sunt reprezentate aici de Boianu şi Ceacu din lunca Dunării, Mitreni din lunca Argeşului şi Tătarul din lunca Dâmboviţei.
Clima este de tip temperat oceanică şi temperat continental, cu pătrunderi mai rare de aer tropical continental şi tropical maritim, dar şi de aer arctic. Regimul climatic se caracterizează prin veri foarte calde, cu precipitaţii nu prea bogate, şi prin ierni relativ reci, marcate uneori de viscole puternice, dar şi de frecvente perioade de încălzire, care provoacă disconfortul în distribuţia temporară şi teritorială a stratului de zăpadă. Temperatuta medie anuală este de 11,35°C, maximile absolute înregistrate pînă în prezent în judeţul Călăraşi au atins 44,0°C la Valea Argovei şi 41,1°C la Călăraşi. Minima absolută a fost înregistrată la Călăraşi (-30,0°C) la 9 ianuarie 1938. În ceea ce priveşte precipitaţiile, cantităţile mrdii anuale însumează 540,2mm la Olteniţa şi 503,6mm la Călăraşi. Cea mai mare parte a precipitaţiilor cade în semestrul cald (15 aprilie-15 octombrie), când aversele însoţite de descărcări electrice sunt foarte frecvente. Datorită reliefului uniform,specific zonei de câmpie, vînturile predominante în judeţul Călăraşi sunt cele care bat din sectorul nord şi nord-estic, precum şi cele din vest şi sud-vest, mai cunoscute fiind, din prima categorie, Crivăţul şi Austrul şi Băltăreţul din a doua categorie.
O caracteristică a judeţului o reprezintă faptul că pe o suprafaţă nu foarte mare se succed următoarele fâşii de soluri pe direcţiaest-vest: cernoziomuri argiloiluviale (acestea pretându-se, cu rezultate bune, pentru culturi legumicole, pajişti etc.) şi soluri brun roşcate tipice, ultimile pe suprafaţe reduse în extremitatea de vest a judeţului. Aceste soluri zonale s-au transformat în loess sau depozite loesside, textura lor de suprafaţă fiind predominant mijlocie. Condiţiile favorabile de sol şi relief explică caracterul predominant cerealier al regiunii.
Vegetaţia are caracter predominant de stepă , pe câmp şi terasă, fiind în mare parte sărăcită de specii, degradată prin păşunat şi activităţi umane. Zona stepei ocupă cea mai mare parte a judeţlui, singurele aspecte mai deosebite ca prezenţă între terenurile agricole şi arealele restrânse cu pajişti secundare stepice puternic modificate de om. Aceste pajişti sunt alcătuite din firuta de bulb(poa ulbosa), laptele câinelui (Euphorbia Stepposa), pirul crestat (Agropzrum cristatum), peliniţa (Artemisia austriac). Zona silvostepei este întâlnită în partea de vest a judeţului, fiind alcătuită din păduri de stejar brumăriu şi arţar tătăresc. Pe alocuri apar insule de stejar brumăriu în amestec cu stejar pufos, cer şi garniţă. Extensiunea mare a terenurilor agricole a lăsat doar suprafeţe restrânse pajiştilor secundare stepizate, alcătuite din păiuş(Festuca vallwsica), barboasă(Botriochloa-Andropogon-ischaemum), nagară(Stipa Capillata). Vegetaţia aonală este caracterizată prin zăvoaie de luncă alcătuite din salcie şi plop, şleauri de luncă cu stejar, frasin, ulm şi plantaţii de plop euroamerican, între care se întercalează pajişti de luncă şi terenuri cultivate, la care se adaugă vegetaţia hidrifilă a bălţilor din lunca Dunării şilacurile Moastiştea şi Gălăţui, formată din stuf (Phrogenites comunus), mentă (Mentha oc.), formaţiuni de plaur cu nuferi, săgeata apei, troscot de baltă, iarba broaştei etc.
Zona stepei şi silvostepei este populată cu animale adaptate agrobiocenozelor de aici, dintre care amintim: iepurele, potărnichea, prepeliţa, şopârla de iarbă, şarpele, dihorul de stepă, mistreţul, şi din ce în ce mai rar, dropia (declarată monument al naturii şi protejată prin lege). În păduri a fost aclimatizat fazanul şi, pe alocuri, căpriorul. Fauna luncilor şi lacurilor este mult mai bogată, fiind reprezentată prin vidră, vulpe, câine enot, bizamul. În bălţi şi lacuri se întâlnesc raţa mare şi raţa cârâitoare, iar în lunca Dunării, la est de Ostrov, aparelebăda de vară. Speciile de peşti care populează apele lacurilor şi bălţilor sunt renumite în toată regiunea şi au constituit dintotdeauna un punct de atracţie pentru localnici (carasul, crapul, şalăul, plătica şi bibanul), iar în apele Dunării şi Borcei întâlnim somnul,sturionii şi scrumbia de Dunăre.
Ultima actualizare: 15:57 | 22.09.2023
© 2022 Primaria Comunei Plătărești
